The Harvest Road

În Langhe, dealurile de la Barolo și Barbaresco se culeg în septembrie și octombrie, iar Nebbiolo e ultimul strugure cules, când e deja ceață — de acolo vine numele. Din octombrie până în decembrie, Alba ține târgul trufei albe, singura care nu se poate cultiva: se caută noaptea, cu câinele, și se vinde dimineața, la gram. E cea mai scumpă recoltă de pe traseu și singura invizibilă.

Oțetul balsamic tradițional nu e făcut din vin, ci din must de struguri fiert imediat după cules, în cazane, ore în șir, până scade la jumătate. Se întâmplă în octombrie, în curțile de sub acoperișuri, unde stau butoaiele în serii de câte cinci, șase, șapte, din lemn diferit, și unde oțetul cel mai vechi are peste douăzeci și cinci de ani. E singura recoltă de pe traseu pe care o miroși înainte s-o vezi.

Marradi e capitala castanei toscane, marrone del Mugello, și în toate weekendurile din octombrie ține sagra: satul întreg miroase a castane coapte pe jar, iar castanetele — pădurile de castani plantate acum sute de ani — se culeg cu grebla și cu coșul. Castanele au fost pâinea Apeninilor până acum un secol; azi sunt sărbătoare. E cea mai ieftină recoltă de pe traseu și cea mai veselă.

Când ajungi, culesul din Chianti e gata de două săptămâni și mustul fierbe în cuve. Asta e momentul bun: nu vezi struguri, vezi ce urmează. Cramele deschid pentru vinul nou, viile se fac roșii, și în noiembrie începe culesul măslinelor, cu uleiul nou, verde și amar, presat în aceeași zi. Chianti în octombrie e cel mai fotografiat peisaj din Italia, și pe drept.

Între Spoleto și Assisi, dealurile sunt acoperite de măslini, iar Trevi e centrul lor. Măslinele se culeg din noiembrie, cu plase întinse sub copaci și cu greble, și se duc la presă în aceeași zi — uleiul care stă o noapte nu mai e același. În noiembrie satele de pe deal deschid presele pentru Frantoi Aperti: vezi cum se face și guști uleiul care a fost măsline cu o oră în urmă.

Norcia e capitala trufei negre de iarnă, care se culege din noiembrie până în martie, și a lintei de Castelluccio, culeasă vara pe platoul de deasupra, care înflorește în iunie în toate culorile. Orașul e și capitala mezelurilor: norcino înseamnă în italiană măcelar de porc, de la numele lui. Cutremurul din 2016 a dărâmat bazilica și mult din centru; orașul e în picioare și lucrează.

Pe platoul Navelli, la 700 de metri, se cultivă cel mai bun șofran din Italia, și se culege în trei săptămâni, de la sfârșitul lui octombrie: florile de crocus se deschid noaptea și se culeg în zori, înainte să le atingă soarele, iar din fiecare floare se scot cu mâna trei fire roșii. Pentru un kilogram de șofran uscat se culeg în jur de două sute de mii de flori. E cea mai scurtă recoltă de pe traseu și cea mai scumpă la gram după trufă.