The Cala Road

Între Marsilia și Cassis, calcarul alb cade direct în apă și taie douăzeci și șase de golfulețe adânci. En-Vau e cel mai fotografiat: pereți de o sută de metri, plajă de pietriș, apă verde. Sormiou și Morgiou au câteva cabane de pescari rămase din alt secol. Parcul e național din 2012, iar vara drumurile spre Sormiou și Morgiou se închid pentru mașini.

Aici Pirineii intră în mare și se termină: Cap de Creus e punctul cel mai estic al Spaniei continentale, cu stânci răsucite de vânt pe care Dalí le-a pictat toată viața — casa lui e la Portlligat, la câțiva kilometri. Golfulețele de sub far — Cala Culip, Cala Jugadora — n-au nici drum, nici umbră, nici nisip. Au apă limpede și piatră.

Costa Brava înseamnă coastă abruptă, și între Begur și Palafrugell e cea mai bine păstrată bucată. Aiguablava, Fornells și Sa Tuna sunt golfulețe mici cu nisip alb și apă albastră, iar între ele merge Camí de Ronda, poteca de coastă a contrabandiștilor și a grănicerilor, care leagă totul pe jos. Cala Pola și Cala Giverola, mai la sud, sunt și mai ascunse.

La zece kilometri de Tarragona, între blocurile de pe coastă, a rămas o bucată de pădure mediteraneană care coboară până la apă, iar la capătul ei e Cala Fonda — pe care localnicii o numesc Waikiki. Nisip fin, pini până în nisip, și niciun drum. E cea mai aproape de oraș dintre cele opt și cea mai improbabilă.

Sub falezele de la Benitatxell, o plajă de pietre albe stă la baza unui perete de o sută cincizeci de metri, iar în stâncă se deschide Cova dels Arcs, o peșteră prin care iese un râu subteran. Se vede de sus, de pe Ruta dels Penya-segats, poteca falezelor, care leagă Moraig de Granadella pe marginea prăpastiei.

Granadella a fost votată ani la rând cea mai frumoasă plajă din Spania: un golfuleț îngust între doi pereți de pin și stâncă, cu pietriș alb și apă care schimbă trei culori. Incendiul din 2016 a ars pinii de deasupra și au crescut la loc. E mică, și tocmai asta e problema ei.

Între Agua Amarga și Los Muertos, pe coasta de nord a parcului Cabo de Gata, o plajă de nisip alb stă între două limbi de rocă vulcanică netezită de apă, ca două valuri de piatră. Nu duce niciun drum. Se ajunge pe jos, o oră, pe o potecă fără umbră, de-a lungul falezei. E cea mai greu de atins dintre cele opt și cea mai goală.