The Border Road

Un golf aproape închis, în formă de scoică, cu orașul de jur împrejur și două dealuri care îl păzesc la capete. La Concha e considerată una dintre cele mai frumoase plaje urbane din Europa. Orașul are și una dintre cele mai mari densități de stele Michelin din lume, dar lucrul care contează pentru traseu e altul: aici se vorbește aceeași limbă ca la Saint-Jean, peste graniță, la o oră distanță. Bascii au fost aici înainte de latină, iar granița din 1659 i-a tăiat în două fără să-i schimbe.

Un orășel basc fortificat la poalele pasului Roncevaux, care de o mie de ani e ultima oprire înainte de munte pentru pelerinii spre Santiago. Prin poarta lui trec și azi zeci de mii pe an. Aici granița nu separă: bascii de pe amândouă versantele vorbesc aceeași limbă, care nu seamănă cu nicio alta din Europa și era vorbită aici înainte să vină latina.

În fiecare 13 iulie, primarii din trei sate franceze din valea Barétous urcă la piatra de hotar de la Ernaz și predau treizeci de junici primarilor din valea Roncal. E despăgubire pentru o bătaie pe pășuni din 1375, stabilită prin tratat și plătită neîntrerupt de atunci — cel mai vechi tratat din Europa care încă se aplică. Granița statelor s-a mutat de mai multe ori; înțelegerea dintre sate, niciodată.

Ordesa y Monte Perdido e cel mai vechi parc național al Spaniei, din 1918, și e o vale glaciară cu pereți verticali de o mie de metri, în calcar roșiatic, sub Monte Perdido — al treilea vârf al Pirineilor, 3.355 m. E versantul spaniol al aceluiași masiv care, pe partea franceză, dă circul de la Gavarnie. Aceeași piatră, două țări, două nume.

Un amfiteatru glaciar de patru kilometri lățime și o mie cinci sute de metri înălțime, cu trepte de calcar și cascada de 422 de metri, cea mai înaltă din Franța. Victor Hugo i-a spus „coloseul naturii”. În perete, la 2.700 de metri, e Brèche de Roland — o crăpătură de patruzeci de metri lățime despre care legenda spune că a fost tăiată de sabia lui Roland. E granița: de partea cealaltă e Spania.

Cel mai des urcat pas din istoria Turului Franței, trecut de peste optzeci de ori din 1910, când primul ciclist care a ajuns sus i-a strigat organizatorului că sunt criminali. În vârf stă statuia lui Octave Lapize, ciclistul acela, montată în fiecare vară și coborâtă toamna, înainte de zăpadă. Iarna e închis; vara e plin de bicicliști.

Un observator astronomic construit pe vârf în 1878, la care materialele s-au cărat cu spinarea timp de douăzeci de ani. NASA a fotografiat de aici Luna pentru misiunile Apollo. Azi are terasă suspendată deasupra golului, muzeu și cel mai bun cer din Franța — zona e rezervație internațională de cer întunecat. Se poate dormi sus, în fostele chilii ale astronomilor.

În 1278, episcopul de Urgell și contele de Foix n-au căzut de acord cine stăpânește văile astea și au semnat un act prin care le stăpânesc amândoi. Actul n-a fost anulat niciodată. Azi Andorra are doi șefi de stat: episcopul de Urgell și președintele Franței. E ultimul rest funcțional din sistemul medieval de granițe neclare — un stat care există pentru că granița n-a fost trasată.